Concertul de Modern Solo Piano de maine!


Duminică 28 noiembrie 2010, la ora 20.00, va avea loc la Sala Mare a Teatrului National Bucuresti, concertul de Modern Solo Piano al muzicianului elvetian Nik Bärtsch. din 28 noiembrie al extrordinarului Nik Bärtsch înseamnă şi punerea în valoare, în cadrul unui program, a excelentului Grand Piano Yamaha deţinut de Teatrul Naţional din Bucureşti.

Biletele pot fi procurate de la agenţia de bilete a Teatrului Naţional şi de la Green Hours. Preţ: 40 lei, 30 lei şi 16 lei. Pretul redus pentru studenti este de 16 lei



La Teatrul Act, “Alice – o piesă neterminată”


Sâmbătă, 25 septembrie, ora 19,00, se joacă la Teatrul Act  “Alice – o piesă neterminată”.


Alice in a messy-trouble-romanian-land (adică Alice o dă-n mă-sa de treabă românească). Spectacolul atacă așa numita condiție de basm a actorului-artist și omului român (bașca ăla de pretutindeni).


Cum străbate acest univers numită Alice!? Cum ne descurcam noi cu toții (sau doar cei mai „sensibili”) în acest messy-trouble-land, inclusiv cei loviți de-amoru’ artei?

“Alice, unul dintre personaje, este o femeie la început de drumuri şi de experienţe dure, violente, marcante, o femeie care rătăceşte prin lume şi prin propriul destin. Cât se poate de real.

O actriţă, cel de-al doilea personaj, şi ea încercată de poverile exterioare scenei, de subiectivisme şi hazard, are de jucat rolul Alice. Faptul că în spectacolul “Călătorii cu Alice”, cele două personaje se suprapun, uşor, ca într-un palimpsest, şi sunt interpretate de o singură actriţă, mi se pare că dă o tensiune în plus, un accent dramatic substanţial.

Scenariul este mult mai subjugat teatrului, atmosferei lui. Visceralitatea interpretării Silviei Codreanu, felul în care se înfige în cuvînt, dedublarea însăşi – care dă dinamică aparte şi patologicului – au ca însoţitor perma nent un soi de vulnerabilitate absolut emoţionantă. Tuşantă. Este aceea a creatorului, a artistului pentru care sensul major al existenţei este devoţiunea păti maşă faţă de meserie.

Din nimic, cu această actriţă atît de specială, de solid aşezată pe scenă, în personaje şi în ea însăşi, din saci de plastic cu deşeuri, dintr-un pat incert şi o cameră sordidă, cu duşul improvizat după o perdea insalubră se naşte un spectacol. Care atinge. Care te atinge. Care vorbeşte despre fragilitatea acestei lumi şi, în acelaşi timp, despre fragilitatea actorului. De oriunde şi de oricînd. “

Marina Constantinescu – Romania Literară

Spectacolul durează 60 de minute, iar prețul biletelor este de 20 de lei. Biletele se pot rezerva prin telefon la numerele 021 3103 103 sau 0723 103 103 și pe e-mail la adresa info@teatrulact.ro




Lari nu mai are cearcane in Hippioti si bolsevici!


Cu o zi inainte de Hippitioti si bolsevici, Lari Georgescu avea o pereche descurajanta de cearcane!

Dupa o zi care ar fi demoralizat si pe cel mai pur sange hippiot, m-am dus la spectacol… de gura lui Lari, zau!

Ploaie, La Scena, putini oameni in sala. Mi-am pus serios intrebarea daca se mai joaca. M-am asezat timid langa cei doi batranei din primul rand, aproape pe scena. Ma gandeam daca am timp de o tigara, dar au fost neasteptat de punctuali.

Ah… coloana sonora e excelenta!

Trecand la subiect, pectoralii lui Lari sunt un personaj de sine statator :-)

Ferma hippiotilor e locul din care se trag cam toate problemele. M-am regasit un pic aici, doar ca in Ferma PRistilor. Ei renuntau la vietile lor, familie, gandire proprie, pentru a face parte din marea si promitatoarea familie. In final, previzibil, pamantul pe care era situata Ferma este vandut.

Fata de mai sus ramane singura, insarcinata si pierduta. Incearca sa se intoarca la mentorul din ferma, devenit intre timp un capitalist feroce…Nu va spun mai multe decat ca Lari chiar face ploaia sa se opreasca!

Deci, faceti cadou bilete prietenelor deprimate, bunicilor, fetiscanelor naive, tipilor duri, nu stiu, tuturor! Spectacolul este un remediu eficient impotriva multor afectiuni sufletesti.

Nu cred ca am mai scris un post atat de patetic… dar, stai, de cand e optimismul patetic?



Cinci, Doamne, si Toti 5!


O tragi-comedie fără cuvinte despre omul contemporan: visele, iubirile, speranţele sale traduse în dans, pantomimă, teatru. Frânturi de viaţă: priveşti, primeşti şi îţi construieşti propriul fir narativ. Concluzia îţi aparţine!

Toţi cinci vă spune povestea dintotdeauna a omenirii, concentrată în câteva zeci de minute doldora de muzică şi culori, cu sunetele fremătătoare ale paşilor de step, cu misterul pantomimei, al dansului, al gestului spontan şi efervescent.
Cinci oameni. Ca cinci degete de la o mână. Nimic din ce-i uman nu va lipsi din poveste: umorul, fericirea, nedumerirea, tristeţea, nostalgia, iertarea…
Spectacolul se va juca miercuri, 24 martie, de la ora 19,30 la Sala Rapsodia din strada Lipscani 53.

Bilete si rezervari

Telefon 021 315 89 80, 073 454 05 93

Program L-V 11:00 – 18:00, S 12:00 – 16:00, D liber



RENCONTRES – Compania “Passepartout Dan Puric”


Rar un asemenea spectacol în lumea teatrala de azi, un comentariu fin asupra dragostei, cu un umor rafinat, marca sigura a unui talent inteligent. (Dan Puric)

Joi, 11 martie, de la ora 19, 30 la Sala Rapsodia din strada Lipscani, Compania Dan Puric prezinta spectacolul Rencontres, recomandat de maestrul Dan Puric.

Durata: 1h. Este singura reprezentatie din aceasta luna!

Premiera a avut loc pe 9 mai 2007 la Luxemburg. A participat la Festivalul International al Artelor Spectacolului Uherske Hradiste (Cehia), Belgrad, Barcelona, Dresda.
Premii obtinute: Marele Premiu si Premiul Publicului la Festivalul International de Teatru de la Belgrad. Premiul Special al Juriului la Festivalul National de Comedie Galati.

Bilete si rezervari la Casa de bilete Sala Rapsodia, str. Lipscani 53. Telefon 021 315 89 80, 073 454 05 93



Doi dintre NOI


Spectacolul “Doi dintre NOI”, prezentat in limbajul teatral universal promovat in Romania de trupa “Passe-Partout Dan Puric”, prilejuieste desfasurarea unei sensibile demonstratii de miscare, sunet si imagine.

Un “love story” clasic, senzual, expresiv desfasurat pe durata parcursa de cand s-a descoperit dragostea si pana azi.

Distributia: Ana Pepine, Paul Cimpoieru.

Joi, 18 feb, ora 19:30
Sala Rapsodia (str. Lipscani 53, telefon 021 315 89 80)



Tartuffe=terapie prin ras!


Impresii proaspete de la repetitie completa Tartuffe:
Toata atmosfera era ilara!
Inainte sa inceapa spectacolul Victor Rebengiuc vorbea de Facebook! Cuvinte cheie din ce am tras eu cu ureachea: print, scanat, mail, etc. Bun, primul set de aplauze pentru el!

Prima scena: Silviu Biris in costumul aferent, minus pantofii de epoca, plus o pereche de basheti albastri!
197k3834

In continuare, personaj neidentificat care sta in pozitia asta toata aparitia:
197k3864

Cuplul amorezat, parca scos de pe Acasa TV:
197k4064
Simona Popescu, Magda Catone si Silviu Biris

Un decor….fermecator!
197k4120

Doar cornitele ii mai lipsesc lui Tartuffe:
197k4298

Micuta si ingenua Mariana care e pasibila de un maritis cu Tartuffe. Remarcati incantarea:
197k4399

Si…atacul final. Am si poze muuult mai compromitatoare dar…trebuie sa vedeti spectacolul!

197k4447

Ana Ciontea si Horatiu Malaele



Horatiu Malaele, Tartuffe-ul zilei


horatiu1

Horatiu Malaele

Povestea este ca Tartuffe, jucat de Horatiu Malaele, reuseste sa intre in casa familiei Orgon unde ajunge sa exercite o influenta incredibila. Ipocritul pretinde a fi piosenia intruchipata castigand incredere si adoratie din partea lui Orgon si a mamei lui, doamna Pernelle (Simona Bondoc).

simona-bondoc

Simona Bondoc

Ceilalti membrii ai familiei sunt insa constienti de pericol. Tartuffe aproape ajunge sa se insoare cu fiica lui Orgon, Mariana, deja logodita cu Valer. Intr-o incercare de a-l demasca pe micul tiran, Elmira, sotia lui Orgon, interpretata de Ana Ciontea, incearca sa il faca sa ii marturiseasca dorintele.

Ana Ciontea

Ana Ciontea

Imaginea unui pretins hiper-religios facand avansuri sotiei gazdei mi se pare extrem de comica:

“Cu toate ca pios, sunt totusi barbat;

Iar cand un barbat priveste sarmul tau divin

Inima se preda iar mintea nu mai functioneaza.

Stiu ca aceste cuvinte pot parea ciudate venind de la mine;

Dar, doamna, nu sunt un inger, la urma urmei;

Daca te gandesti sa imi condamni franchetea

Sa stii ca nu ai decat sa te condamni singura pentru farmecul tau.

De cand ti-am vazut frumusetea supraumana

Ai devenit suverana sufletului meu.”

Limita de toleranta a lui Orgon este depasita si il da afara din casa cand ipocritul aproape o forteaza pe Elmira. Problema este ca, in perioada de idolatrie pentru Tartuffe, Orgon i-a trecut toate proprietatile pe nume. Povestea se termina cu o amenintare de evacuare a familiei inselate, o rasturnare de situatie si intemnitarea lui Tartuffe, un criminal deghizat de fapt.



Moliere, un Shakespearo-Caragiale francez


moliere

Premiera “Tartuffe” de la Teatrul National este fixata pe 3 octombrie. Pentru aceasta montare a fost invitat regizorul Andrei Belgrader, stabilit in SUA, dupa ce in anii ’70, cenzura comunista a interzis toate spectacolele sale.

Piesa Le Tartuffe, ou L’Imposteur, de Moliere, a fost jucata la Versailles,  in 1664, creand cel mai mare scandal din cariera autorului. Regele Louis al XIV-lea a inteles repede cum comedia era de fapt o satira taioasa indreptata exclusiv impotriva ipocriziei vremurilor. Moliere a fost acuzat ca ar incerca sa submineze insasi institutia bisericii, insa din text reiese contrariul. Tartuffe, un fals pios, este creionat ca un personaj josnic, impotriva caruia se indreapta tot dezgustul autorului pentru  impostura.

tartuffe1

Piesa este interzisa la scurt timp, personaje din scena publica a timpului fiind nemilos ironizate. In mod neintentionat, acest lucru a trezit cu atat mai mult interesul publicului pentru text, Moliere fiind solicitat pentru nesfarsite lecturi ale textului.

Ca urmare a piesei lui Moliere, cuvantul “Tartuffe” este folosit si in prezent in engleza si franceza pentru a arata un ipocrit , un falseur al virtutiilor religioase.

o11



“Acuzatiile care mi s-au adus, atunci cand am fost arestat si condamnat, erau niste copilarii pe langa ce afaceri faceam eu, in vremea comunismului”


Ovidiu Nahoi: Unele personaje din carte apar cu nume fictive, altele, nu. De ce unora le-ati ascuns adevarata identitate?

Gheorghe Florescu: Nu pot lovi in niste familii pe care le cunosc si care nu mi-au facut niciun rau. De exemplu, relatiile mele cu Acuma (un avocat care patrona o mare retea de prostituate, n.r.).

El a fost general de Securitate, avocat, omul lui Stamatoiu. Si Stamatoiu era omul lui Ceausescu. Deci, era al treilea in ierarhie. Acuma a murit. Dar nu pot sa-l dau, fiindcă fiul lui din prima căsnicie se ocupa si azi cu aceeasi treaba. Probabil că si el e general.[...] Unii sunt morţi. Dar copiii lor trăiesc si ma pot da in judecata. Ei pot să spuna: tata a fost cinstit. Si eu nu mai am cum demonstra. De curand am primit telefon de la o doamna care a citit cartea si care a spus ca nu stia ca tatal ei fusese general de Securitate.
O.N.: Si cu banii ce ati facut?

G. F.: Care bani?

Ion M. Ionita: Cei de pe timpul lui Ceausescu.

G. F.: Am trait.

O.N.: Cu toată averea?

G. F.: Care avere? Nu aveam avere! Am avut grija sa nu am, fiindcă pe baza acelei averi mi se facea dosar penal. Am patru copii… Castigam mai mult informatii, pe care de-abia acum le valorific. Teschereaua mea e literară.

Corneliu Coposu mi-a fost client

Corneliu Coposu nu dorea sa fie servit preferential, era un om foarte corect si serios. Desi îl cunoscuse pe tata in inchisoare, nu a avut incredere in mine. Fiindcă la mine veneau colonei, generali. Iar eu mi-am dat seama de asta si nu am insistat. Le serveam cu mare placere pe surorile lui.

Eu nu vreau sa am avere pe numele meu. Nu am vrut niciodată. Pentru ca, daca ai avere, toti dau navala. Eu am invatat secretele comertului de la evrei si de la armeni.

Cei mai buni prieteni ai mei sunt niste maghiari din Sacele. In afaceri trebuie sa fii cinstit, daca ai spus o vorba, sa o respecti. Eu am facut cu niste unguri din Ardeal afaceri serioase. Acuzatiile care mi s-au adus, atunci cand am fost arestat si condamnat, erau niste copilarii pe langa ce afaceri faceam eu, in vremea comunismului.

(fragmente interviu Gheorghe Florescu pentru Adevarul)